Comuna Căiuţi este situată la poalele de nord-est ale Dealului Ouşoru de 753 metri, la confluenţa râului Căiuţi cu râul Trotuş.
Conacul Rosetti din satul Căiuţi (1846, reparat în 1940 şi 1963, distrus parţial de un incendiu în 1990 şi refăcut ulterior). Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” din satul Pralea (1755, distrusă în 1774, refăcută în 1810 şi restaurată în 1982). La ultimul recensământ al populaţiei, în 2002, populaţia comunei Căiuţi era de 5416 locuitori[1] dintre care 5322 erau etnici români, un etnic maghiar, 90 etnici romi şi 3 etnici germani. Pentru localitatea Căiuţi prima unitate şcolară a fost înfiinţată în anul 1865, funcţionând în mai multe locaţii sub formă de chirie. În 1894 se construieşte o clădire proprie, cu doar o sală de clasă, dar nici aceasta cu o stare prea bună, iar în plus insuficienţa spaţiului raportată la numărul ridicat de copii, determina ca actul didactic să se deruleze pe mai departe în alte încăperi, nu tocmai cele mai potrivite pentru educaţie. După 1950 a trecut în clădirea Conacului Rosetti, desfăşurându-şi aici cursurile până în 1987, când a căpătat un local modern, în care se învaţă şi în prezent. Dacă în trecut numărul de elevi era mai redus, în jur de 100 pe parcursul primului secol de funcţionare, din anii ’60 ele au ajuns la peste 200, valoare care se menţine şi în ultimii ani prin comasarea unităţilor din jur. În anul şcolar 2013-2014 erau 50 copii la grădiniţă, 175 elevi la învăţământul primar şi 160 în clasele V-VIII. Personalul didactic numără 2 educatori, 8 învăţători şi 14 profesori, iar baza materială cuprinde 12 săli de clase, 3 laboratoare şi 2 încăperi pentru grădiniţă. Şcoala Boiştea şi-a început activitatea în 1908, având o clădire proprie din 1935, dar şi bibliotecă, a avut în permanenţă un număr redus de copii, după 1990 ajunsese la 10 elevi, apoi 4-5/an, pentru a fi închisă în 2009. Şcoala Pralea a fost înfiinţată în 1909, avea 4-5 clase cu 50 elevi/an, din 1935 a căpătat un local nou, după a doua conflagraţie mondială în clasele I-VII cuprindea 125 elevi, 45 numai în clasele primare, începând cu 1953 a organizat cursuri pentru adulţi reducând spre zero prezenţa analfabeţilor. Dacă după 1990 numărul de şcolari era ridicat, peste 150 în fiecare an (40 la grădiniţă, câte 60 la învăţământul primar şi cel gimnazial), datorită faptului că aşezarea are o populaţie în majoritate ridicată catolică cu o natalitate mult sporită faţă de celelalte localităţi ale comunei, în anul 2020 cursurile gimnaziale au fost sistate, elevii fiind mutați la școala din Căiuți. Din anul 2011 beneficiază de clădirea nouă în care îşi desfăşoară activitatea grădiniţa cu 2 grupe a câte 15 preşcolari. Şcoala Blidari a funcţionat din 1918 mai întâi în casa unui localnic, apoi din 1928 în local nou, pentru ca peste alţi aproape 40 ani să beneficieze de o clădire şi mai nouă. A avut mai mereu un număr redus de elevi, după 1990 media a coborât la 50 şcolari anual, iar din 2011 a fost închisă. În satul Heltiu şcoala a apărut în anul 1920, iar din 1935 în clădirea proprie, a avut şi ciclu gimnazial până în 1988, după care copii de peste 10 ani au fost mutaţi la unitatea din Căiuţi, are doar 25 elevi în medie în ultimii 20 ani, în prezent mai deţine doar o grupă de grădiniţă. Şcoala Popeni şi-a început activitatea în 1 octombrie 1934, cu o clădire proprie în care activează şi în prezent din 1950. Neavând gimnaziu efectivele de elevi au fost reduse (20-30 anual). În Vrânceni şcoala a debutat în 1938, cu local nou din anii ’50, a cuprins un număr scăzut de şcolari în permanenţă (sub 30/an), fiind închisă în 2011.